Am stricat minunata copertă cu săpuniera mea, dar jur că fotografia originală este superbă, hipnotizantă, răvășitoare.
S-o adunat vro cinci ani de când îmi doresc volumul ăsta. Nu-i o listă scurtă cea a cărților cu musai de citit. Periodic ea crește de n-am mari speranțe că voi ajunge cândva să scriu: am gătat-o!
S-o adunat vro cinci ani de când îmi doresc volumul ăsta. Nu-i o listă scurtă cea a cărților cu musai de citit. Periodic ea crește de n-am mari speranțe că voi ajunge cândva să scriu: am gătat-o!
Titlul, Open: o autobiografie, spune tot despre cartea asta. În perioada în care urmăream cu mare interes meciurile de tenis, Andre Agassi era în plină glorie. Nu era preferatul meu. Adversarii săi îmi erau dragi de le țiu minte meciurile ca pe câteva dintre cele mai puternice momente ale adolescenței. Oamenii de care scriu îs: Goran Ivanisevic, Michael Chang. Și marele său adversar, Pete Sampras, era omul pentru care năzuiam din adorație doar victorii.
Am citit cele cinci sute de pagini într-o zi. Ăsta e unul dintre marile luxuri pe care mi le oferă șomajul. Pot să mă trezesc în zori pe prima pagină a unei cărți și să adorm târziu în noapte pe ultima. Am citit-o în sincron cu Spartacus. Atât am plâns la multe dintre spovedaniile lui Agassi că aveam musai nevoie să-mi ies din poveste. Cât am fost te inspirată în strategia aceasta? Desigur că am mutat bocetu pe Spartacus. Open doare de la un capăt la altul, chiar de nu-i în toate rândurile despre răni și suferințe și efort și nefericire. Or am plâns ori am râs în timp ce plângeam, altă stare nu fu. E una dintre cărțile emoție, n-aș ști amuș să nominalizez o alta ca ea, dar tre să mai fie de scotocesc prin lecturi. Mi-ar fi plăcut cartea asta să o porționez, să mă limitez la un număr prestabilit de pagini pe zi. Eventual câte jumătate de pagină, să am trăire livrească pentru următorii cinci ani.
Pe când citeam cartea eram nedumerită de cât de fain poate să scrie un om care a abandonat foarte devreme școala, prin clasa a noua. Are structura și tehnica unei lucrări profesioniste. Are umor, are poveste cu caru, are sincronizări, e o poezie, un cântec. Aflu din ultimele pagini că scriitura care l-a inspirat pe Agassi este o carte de memorii, The Tender Bar, a lui J.R. Moehringer. L-o contactat pe domnul respectiv pentru o misiune asemănătoare. Care domn a brodit, pe baza mărturiilor și tuturor probelor, biografia lui Andre. O refuzat să o semneze pe motiv că nu-i viața și povestea sa. Oricât farmec are Agassi, și are, bănuiesc că meritul jurnalistului scriitor e covârșitor în frumusețea acestei opere.
Ce m-o atras cel mai mult din tot ce se petrece în destinul ăstui Om este anturajul. De la tinerețe pân la bătrânețe e înconjurat doar de o mână fidelă de persoane. Pân la bătrânețe, adică pân la 36 de ani când se sfârșește cartea. Dar nu văz de ce s-ar schimba faptele în următorii patruzeci de ani. Ultimul eveniment din volum este US Open 2006, momentul retragerii din tenis, după douăzeci de ani de jucat la profesioniști. Agassi a fost eliminat în turul trei al competiției. Trupul său era în piuneze după decenii de efort intens, cu spondiloza și sciatica rămase făr de leac.
Că sunt epuizată de drumurile lungi și multe, pe care le-am avut anu ăsta, am mai zis. Să citesc pe câteva rânduri despre zece meciuri în zece colțuri ale lumii într-o perioadă foarte scurtă fu pentru mine sufocant. Apreciez și mai mult performanțele Simonei Halep după ce am citit tratatul ăsta despre tenis. De-mi amintesc corect din carte, peste 800 de jocuri a înregistrat Andre Agassi. Pot să fac febră musculară doar scriind cifra uriașă.
Cum e cartea asta? E ca și cum aș fi adus acasă toate casetele video care există cu meciurile lui Agassi și cu volumul în față m-aș fi uitat la ele. Cartea fiind subtitrarea. Ceea ce drept să zic mi-ar plăcea grozav acum că am terminat autobiografia. Subtitrare e complet impropriu, dar nu găsesc termenul care să îmbine tot ce oferă cartea asta. Te uiți la un meci și vezi ce o făcut jucătorul pân la el, cât o băut, ce o băut, cât o mâncat, unde o mâncat, cine l-o enervat, cât s-o pregătit fizic, cât o dormit, cum s-o trezit, ce îl doare, ce gândește despre adversar, despre jocul adversarului, despre fiecare minge în parte. Și așa pentru toate mingile, punctele, ghemurile, seturile, meciurile. E o călătorie fascinantă asta!
Mai este o latură a vieții omului Andre Agassi ce mi-o fost bucurie s-o descopăr. Există muritori pe lumea asta care-și împlinesc toate visele oricât de năstrușnice ar părea la prima formulare. Și există alți muritori care să încurajeze imposibilul de care zic. La îndemnul tatălui său, Andre începe tenisul foarte devreme. Îndemnul e un termen blând pentru ce se petrece cu el și tenisul la începuturi. E forțat de părinte să se antreneze multe ore pe zi, în toate zilele. Pentru asta urăște tenisul. El zice că toată cariera sa o urât tenisul. Eu nu pot crede că este posibilă performanța în aste condiții. Încă din primii ani ai copilăriei, tatăl său îl anunță ca va fi numărul unu mondial: ești născut norocos, cu o potcoavă în fund. Cu prietenul lui cel mai bun, Perry, vede într-o revistă o poză cu Brooke Shields. Perry, care va deveni parte din echipa credincioasă ce-l va însoți pe drumul cel greu al tenisului, îi profețește atunci, la 16 ani, că nimic nu-l va împiedica să fie cu actrița. Ceea ce se adeverește, vor avea o relație de vro cinci ani. Încă de la primele turnee de tenis profesionist este îndrăgostit de Steffi Graf. Brad Gilbert, antrenorul său vreme îndelungată, îi spune că se va căsători cu ea și că vor avea cel puțin un copil. Au doi când se termină cartea, băiat și fată. Brad este unul dintre puținii oameni care abandonează echipa înainte de punctul final.
N-aș vrea să povestesc mult din carte, dar sunt atât de numeroase direcțiile interesante. Gil Reyes este profesorul de sport al unui colegiu la care Agassi ajunge să ceară ajutor pentru pregătirea fizică. Devine al doilea său tată și pentru mine cel mai fabulos dintre fabuloși. Pe locul doi, după Stefanie Graf. Cred că ăsta e și topul lui Andre. Oricum, toată echipa e fantastică, fratele său Phillip, pastorul J.P., prima iubită Wendy, Perry de care am zis, Brad primul antrenor, apoi Darren Cahill, ultimul antrenor. Brooke Shields nu mi-o plăcut și eșecul relației lor m-o pus tare pe gânduri. Doi oameni din două lumi atât de diferite n-au izbutit să se compatibilizeze, indiferent de intensa atracție și simpatie inițiale.
Cea mai puternică și frumoasă dintre imagini este cea a soției sale actuale, Steffi Graf. Nu cred că am citit vrodată, pe undeva, o declarație mai frumoasă de dragoste, mai multe declarații, toate cuvintele sunt mesaje de iubire și admirație. Oamenii mă întreabă cum e și nu găsesc niciodată cuvântul potrivit, dar acest cuvânt e aproape. E un privilegiu.
Din toată viața aceasta de legendă, dintre toate personajele de basm, cel mai mult m-au incitat fragmentele care descriu ceilalți zei ai tenisului. Oricât de savuroase erau momentele vieții personale și de fabuloși oamenii din ea, cele mai captivante sunt scanările marilor campioni: Sampras, Federer. Pe ele am decis să le arhivez. Sunt și câteva rânduri despre Nadal, dar nu mi-am notat pagina și nu le-am mai nimerit fără ăst indiciu.
...Când mă îndrept spre fileu, sunt convins că am pierdut în fața unuia mai bun, Everestul viitoarei generații. Mi-e milă de tinerii jucători care se vor confrunta cu el. Îmi pare rău de cel care va trebui să joace rolul lui Agassi în lupta cu Samprasul lui...
...Se transformă în fața ochilor mei într-unul dintre marii jucători ai tuturor timpurilor. Ajunge în chip metodic la conducere, doi la unu la seturi și nu pot decât să stau și să-i admir aptitudinile extraordinare, calmul magnific. E cel mai regal jucător pe care l-am văzut vreodată...
...Chiar dacă nu pomenesc numele lui Pete, la el mă gândesc când le spun ziariștilor:
- E foarte simplu. Cei mai mulți oameni au slăbiciuni. Federer nu are niciuna...
...Rivalitatea noastră a fost unul dintre cele mai importante lucruri ale carierei mele. Înfrângerile în fața lui Pete mi-au provocat o durere imensă, dar pe termen lung m-au făcut și mai adaptabil. Dacă l-aș fi bătut mai des pe Pete, sau dacă ar fi făcut parte din altă generație, aș fi avut performanțe mai bune și probabil aș fi socotit un jucător mai bun, dar aș fi mai puțin decât sunt...
...Nu contează cât de mult câștigi, dacă nu ești ultimul care câștigă, ești un pierzător. Iar eu pierd mereu în cele din urmă, pentru că mereu e și Pete. Ca întotdeauna, Pete...
Pe când citeam cartea eram nedumerită de cât de fain poate să scrie un om care a abandonat foarte devreme școala, prin clasa a noua. Are structura și tehnica unei lucrări profesioniste. Are umor, are poveste cu caru, are sincronizări, e o poezie, un cântec. Aflu din ultimele pagini că scriitura care l-a inspirat pe Agassi este o carte de memorii, The Tender Bar, a lui J.R. Moehringer. L-o contactat pe domnul respectiv pentru o misiune asemănătoare. Care domn a brodit, pe baza mărturiilor și tuturor probelor, biografia lui Andre. O refuzat să o semneze pe motiv că nu-i viața și povestea sa. Oricât farmec are Agassi, și are, bănuiesc că meritul jurnalistului scriitor e covârșitor în frumusețea acestei opere.
Ce m-o atras cel mai mult din tot ce se petrece în destinul ăstui Om este anturajul. De la tinerețe pân la bătrânețe e înconjurat doar de o mână fidelă de persoane. Pân la bătrânețe, adică pân la 36 de ani când se sfârșește cartea. Dar nu văz de ce s-ar schimba faptele în următorii patruzeci de ani. Ultimul eveniment din volum este US Open 2006, momentul retragerii din tenis, după douăzeci de ani de jucat la profesioniști. Agassi a fost eliminat în turul trei al competiției. Trupul său era în piuneze după decenii de efort intens, cu spondiloza și sciatica rămase făr de leac.
Că sunt epuizată de drumurile lungi și multe, pe care le-am avut anu ăsta, am mai zis. Să citesc pe câteva rânduri despre zece meciuri în zece colțuri ale lumii într-o perioadă foarte scurtă fu pentru mine sufocant. Apreciez și mai mult performanțele Simonei Halep după ce am citit tratatul ăsta despre tenis. De-mi amintesc corect din carte, peste 800 de jocuri a înregistrat Andre Agassi. Pot să fac febră musculară doar scriind cifra uriașă.
Cum e cartea asta? E ca și cum aș fi adus acasă toate casetele video care există cu meciurile lui Agassi și cu volumul în față m-aș fi uitat la ele. Cartea fiind subtitrarea. Ceea ce drept să zic mi-ar plăcea grozav acum că am terminat autobiografia. Subtitrare e complet impropriu, dar nu găsesc termenul care să îmbine tot ce oferă cartea asta. Te uiți la un meci și vezi ce o făcut jucătorul pân la el, cât o băut, ce o băut, cât o mâncat, unde o mâncat, cine l-o enervat, cât s-o pregătit fizic, cât o dormit, cum s-o trezit, ce îl doare, ce gândește despre adversar, despre jocul adversarului, despre fiecare minge în parte. Și așa pentru toate mingile, punctele, ghemurile, seturile, meciurile. E o călătorie fascinantă asta!
Mai este o latură a vieții omului Andre Agassi ce mi-o fost bucurie s-o descopăr. Există muritori pe lumea asta care-și împlinesc toate visele oricât de năstrușnice ar părea la prima formulare. Și există alți muritori care să încurajeze imposibilul de care zic. La îndemnul tatălui său, Andre începe tenisul foarte devreme. Îndemnul e un termen blând pentru ce se petrece cu el și tenisul la începuturi. E forțat de părinte să se antreneze multe ore pe zi, în toate zilele. Pentru asta urăște tenisul. El zice că toată cariera sa o urât tenisul. Eu nu pot crede că este posibilă performanța în aste condiții. Încă din primii ani ai copilăriei, tatăl său îl anunță ca va fi numărul unu mondial: ești născut norocos, cu o potcoavă în fund. Cu prietenul lui cel mai bun, Perry, vede într-o revistă o poză cu Brooke Shields. Perry, care va deveni parte din echipa credincioasă ce-l va însoți pe drumul cel greu al tenisului, îi profețește atunci, la 16 ani, că nimic nu-l va împiedica să fie cu actrița. Ceea ce se adeverește, vor avea o relație de vro cinci ani. Încă de la primele turnee de tenis profesionist este îndrăgostit de Steffi Graf. Brad Gilbert, antrenorul său vreme îndelungată, îi spune că se va căsători cu ea și că vor avea cel puțin un copil. Au doi când se termină cartea, băiat și fată. Brad este unul dintre puținii oameni care abandonează echipa înainte de punctul final.
N-aș vrea să povestesc mult din carte, dar sunt atât de numeroase direcțiile interesante. Gil Reyes este profesorul de sport al unui colegiu la care Agassi ajunge să ceară ajutor pentru pregătirea fizică. Devine al doilea său tată și pentru mine cel mai fabulos dintre fabuloși. Pe locul doi, după Stefanie Graf. Cred că ăsta e și topul lui Andre. Oricum, toată echipa e fantastică, fratele său Phillip, pastorul J.P., prima iubită Wendy, Perry de care am zis, Brad primul antrenor, apoi Darren Cahill, ultimul antrenor. Brooke Shields nu mi-o plăcut și eșecul relației lor m-o pus tare pe gânduri. Doi oameni din două lumi atât de diferite n-au izbutit să se compatibilizeze, indiferent de intensa atracție și simpatie inițiale.
...terenul pe care ai suferit cea mai sângeroasă înfrângere poate deveni scena celui mai dulce triumf...Omul ăsta a fost propriul său adversar, ăl mai puternic. S-o drogat, o bețivit, o pierdut meciuri aproape intenționat, o dat pe apa sâmbetei eforturi supraomenești. O ajuns pe culmi pentru a se prăbuși, apoi a o lua de la capăt. Ce de lecții!
Cea mai puternică și frumoasă dintre imagini este cea a soției sale actuale, Steffi Graf. Nu cred că am citit vrodată, pe undeva, o declarație mai frumoasă de dragoste, mai multe declarații, toate cuvintele sunt mesaje de iubire și admirație. Oamenii mă întreabă cum e și nu găsesc niciodată cuvântul potrivit, dar acest cuvânt e aproape. E un privilegiu.
Din toată viața aceasta de legendă, dintre toate personajele de basm, cel mai mult m-au incitat fragmentele care descriu ceilalți zei ai tenisului. Oricât de savuroase erau momentele vieții personale și de fabuloși oamenii din ea, cele mai captivante sunt scanările marilor campioni: Sampras, Federer. Pe ele am decis să le arhivez. Sunt și câteva rânduri despre Nadal, dar nu mi-am notat pagina și nu le-am mai nimerit fără ăst indiciu.
- FEDERER
...Când mă îndrept spre fileu, sunt convins că am pierdut în fața unuia mai bun, Everestul viitoarei generații. Mi-e milă de tinerii jucători care se vor confrunta cu el. Îmi pare rău de cel care va trebui să joace rolul lui Agassi în lupta cu Samprasul lui...
...Se transformă în fața ochilor mei într-unul dintre marii jucători ai tuturor timpurilor. Ajunge în chip metodic la conducere, doi la unu la seturi și nu pot decât să stau și să-i admir aptitudinile extraordinare, calmul magnific. E cel mai regal jucător pe care l-am văzut vreodată...
- PETE (SAMPRAS ) - este singurul jucător despre care scrie folosind numele mic.
...Chiar dacă nu pomenesc numele lui Pete, la el mă gândesc când le spun ziariștilor:
- E foarte simplu. Cei mai mulți oameni au slăbiciuni. Federer nu are niciuna...
...Rivalitatea noastră a fost unul dintre cele mai importante lucruri ale carierei mele. Înfrângerile în fața lui Pete mi-au provocat o durere imensă, dar pe termen lung m-au făcut și mai adaptabil. Dacă l-aș fi bătut mai des pe Pete, sau dacă ar fi făcut parte din altă generație, aș fi avut performanțe mai bune și probabil aș fi socotit un jucător mai bun, dar aș fi mai puțin decât sunt...
...Nu contează cât de mult câștigi, dacă nu ești ultimul care câștigă, ești un pierzător. Iar eu pierd mereu în cele din urmă, pentru că mereu e și Pete. Ca întotdeauna, Pete...
- Open: o autobiografie / Andre Agassi, traducere Paul Slayer Grigoriu, editura Publica 2011, 519 pagini.
_______________________
Am mai citit în 2017:
- Shining - Stephen King
- Colorado Kid - Stephen King
- Misery - Stephen King
- Supunere - Michel Houellebecq
- Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
- Visul - Emile Zola
- Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
- Adio - Honore de Blazac
- Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
- Jurnal intim (vol. 1) - Marin Preda
- Jurnal intim (vol. 2) - Marin Preda
- Luni de fiere - Pascal Bruckner
- Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
- Dragă viață - Alice Munro
- O mie de nopți - E.K. Johnston
- Bel-Ami - Guy de Maupassant
- Să fii român! - Dan Puric
- Pobby și Dingan - Ben Rice
- Einstein - Francoise Balibar
- Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
- Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
- Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
- Galaad - Marilynne Robinson
- Roșu ucigaș - Jerden Brouwers
- Golem - Gustav Meyrink
- Noi - Evgheni Zamiatin
- Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc
- O vară la țară - J.L. Carr
- Șoimul rătăcitor - O poveste de dragoste - Glenway Wescott
- Studii despre iubire - Jose Ortega Y Gasset
- Ură, prietenie, dragoste, căsătorie - Alice Munro
- 1Q84 (vol. 1) - Haruki Murakami
- 1Q84 (vol. 2) - Haruki Murakami
- 1Q84 (vol. 3) - Haruki Murakami
- Copila de zăpadă - Eowyn Ivey
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 1) - Neale Donald Walsch
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 2) - Neale Donald Walsch
- Viața ca o pradă - Marin Preda
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 3) - Neale Donald Walsch
- Întâlnirea din pământuri - Marin Preda
- Anatomiștii în căutarea sufletului - C. Bălăceanu-Stolnici
- Extraconjugal - Mihai Radu
- Spartacus - Rafaello Giovagnoli
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu