...E o carte pentru scos iluziile din cap...
Asta am citit pe pagina de Facebook a unuia dintre oamenii pe care îi urmăresc și-n a cărui judecată beletristică am mare încredere. În secunda a doua am comandat cartea. Aș fi trecut-o pe lista cu musai de citit, dar poate i-ar fi venit rândul peste cinci ani. Or la mine ăsta-i anul abandonării nădăjduințelor legate de sufletul pereche.
Am multe manuale edificatoare pe tema iubirii în planul lecturilor 2017. Știu că-n capu și viața mea am abordat-o anapoda patruzeci de ani și parcă vreau ca ultima șansă, asta din ceasu douășpatru , să fie exploatată ca la carte. Mă tem de cărțile astea, cumva stolul ăla de păsărici aș vrea să nu-mi fie distrus, mi-s confortabilă în singurătate cu el. De aia, iaca, la jumatea anului, io abia o sfârșesc pe prima dintre ele.
Am citit o sută de pagini făr să mă uluiască, ba chiar atâta teorie mă-nfurie că-s neputincioasă în a o pricepe. Mi-am văzut de poveștile mele preferate și m-am întors a doua oară cu lectura de la prima pagină. Tot teorie era, dar una lămuritoare, ușor de înțeles chiar și de mine. Uf, ce nedrept e când cărțile potrivite aterizează în momentul nepotrivit.
Că nu-s mare fan al lecturilor grele se vede limpede din lista mea doldora în povești. În adolescență devoram opera lui Cioran, Eliade, atât cât pricepeam în anii ăia, dar acuș n-aș mai reciti. La tot ce-i teorie manifest o alergie aprigă.
Mi-a amintit mult studiul lui Gasset de volumul domnului Yalom, ĂSTA. Sigur că temele celor două lucrări sunt diferite, moartea și iubirea, însă modul în care sunt analizate la micron este identic. Gasset aproape reușește, în 1930, să schițeze o formulă universală a iubirii.
Voi reveni la manualul acesta, pe îndelete, cândva, cu pixul în mână. Pân atunci să rumeg la cele două colțuri noi de lumină: toți ticăloșii pe care i-am ales au fost după chipul și asemănarea mea și vita minima, toropeala pe care o resimt adesea e cauzată de lipsa idealurilor. Deci, am treabă: de cumpărat un kil de vise și de proptit strașnic de Omu ăst bun.
Gata, în teorie, că tot nu-mi place mie de ea, mă întorc, pe la jumatea lui septembrie, pe Zambetania. În astă perioadă voi fi și făr de cărți și făr de bucătărie. În practică, om vedea de m-oi întâlni c-o altfel de poveste mai repede.
* Studii despre iubire, Jose Ortega Y Gasset - editura Humanitas 2012, 249 pagini.
__________________
Am mai citit în 2017:
...iubirea e un fapt puțin frecvent și un sentiment pe care numai unele suflete pot ajunge să-l simtă; în ultimă analiză, un talent specific pe care-l posedă unele ființe și care poate apărea de obicei unit cu celelalte talente, dar se poate produce izolat și fără ele...Ce mi s-a părut grozav, când mi-o ajuns cartea, fu să descopăr că eu îl cunosc pe domnul Gasset deși nu i-am citit niciun rând. În 2002, 2003, la primul loc de muncă, imediat după ce am terminat facultatea, am avut un coleg, bun prieten pentru vremile alea, Don Mazi. Terminase Filosofia și cât își pregătea doctoratul s-o angajat merceolog la firma noastră (noastră în sensu că lucram și eu acolo, nu c-aș fi fost coproprietar de afacere). Lucrarea sa era Lectura ființei la Jose Ortega Y Gasset, coresponda cu nu știu ce profesori din Spania care-l ajutau cu documentarea, urma să petreacă o vreme pe meleagurile alea în ăst scop. De-aș fi știut atunci ce operă are domnul autor, poate n-aș mai fi fost atât de reticentă la subiectul trudei lui Don Mazi, vro cinci ani or mai mulți o durat scrierea pân la capăt a lucrării. DD, la cât eram de ignorantă în anii ăia față de oamenii grozavi pe care mi-i așterneai în cale, îți tare mulțumesc pentru amintirea asta intactă. De mi-aș fi amintit pentru cititorii mei exact cuvintele de pe demisia sa, mi-ar fi fost și mare recunoștința. Era ceva de genul am primit cu mare bucurie oferta de a lucra pentru dumneavoastră pentru că nu mi-o trecut prin minte că trandafirul în care se ascunde are spinii atât de duri. Sigur c-o fost citită cu moțiunea Prostii și gata, dosar aprobat și rezolvat, să vină la lucru următoru care șede la poartă.
Am multe manuale edificatoare pe tema iubirii în planul lecturilor 2017. Știu că-n capu și viața mea am abordat-o anapoda patruzeci de ani și parcă vreau ca ultima șansă, asta din ceasu douășpatru , să fie exploatată ca la carte. Mă tem de cărțile astea, cumva stolul ăla de păsărici aș vrea să nu-mi fie distrus, mi-s confortabilă în singurătate cu el. De aia, iaca, la jumatea anului, io abia o sfârșesc pe prima dintre ele.
Am citit o sută de pagini făr să mă uluiască, ba chiar atâta teorie mă-nfurie că-s neputincioasă în a o pricepe. Mi-am văzut de poveștile mele preferate și m-am întors a doua oară cu lectura de la prima pagină. Tot teorie era, dar una lămuritoare, ușor de înțeles chiar și de mine. Uf, ce nedrept e când cărțile potrivite aterizează în momentul nepotrivit.
...Din punctul meu de vedere este imoral ca o ființă să nu se străduiască să-și facă fiecare clipă din viață cât mai intensă cu putință...După încă multe săptămâni de plimbat cartea făr să citesc un rând, știu. Nu am capacitatea de a rămâne concentrată pe astfel de abordări, scriu acum când încă trebuie să mă lupt cu mine pentru fiecare pagină. Știu că sunt oameni cărora le-a fost de ajutor, de la momentul cumpărării am mai nimerit peste comentarii revelatoare care o privesc. Pentru mine a fost o lectură fascinantă, dar trudită. La fiecare cinci minute mă găseam cu mintea în propriile povești și reluam rândurile până iară gândurile-mi erau perfect paralele cu textul gassetez. Deh, eram obișnuită cu lecaturat suta de pagini pe un ceas, nu cu cinșpe file în același interval.
Că nu-s mare fan al lecturilor grele se vede limpede din lista mea doldora în povești. În adolescență devoram opera lui Cioran, Eliade, atât cât pricepeam în anii ăia, dar acuș n-aș mai reciti. La tot ce-i teorie manifest o alergie aprigă.
Mi-a amintit mult studiul lui Gasset de volumul domnului Yalom, ĂSTA. Sigur că temele celor două lucrări sunt diferite, moartea și iubirea, însă modul în care sunt analizate la micron este identic. Gasset aproape reușește, în 1930, să schițeze o formulă universală a iubirii.
Odată inițiat, procesul de îndrăgostire decurge cu o monotonie exasperantă. Vreau să spun că toți cei care se îndrăgostesc se îndrăgostesc la fel - deșteptul și prostul, tânărul și bătrânul, burghezul și artistul. Asta îi confirmă caracterul mecanic. Singurul element care nu e putr mecanic în el este începutul.Și eu care credeam că totul e destin, e șansă, am zâmbit pentru că-i tare faină teoria asta conform căreia pentru iubire trebuie să existe disponibilitate, focusare și mai ales talent. În concluzie, e alegere și modelare. Vorbește despre un circuit mecanic inevitabil, în care excepțiile de la regulă sunt foarte puține. Ca și Yalom, Gasset face studii de caz cu puternice baze filosofice, literare, captivante. Ce cuvânt uriaș, înurâre, de la a urî.
Ura și iubirea sunt, în totul, doi dușmani gemeni, identici și opuși. Așa cum există o îndrăgostire, există - și nu mai puțin frecvent - o "înurâre".Și pentru că eu nu am cuvinte pentru a desena cartea asta pe cât de grozavă e ea, voi înșirui multe dintre gândurile autorului care mi-au atras atenția. Nu știu cum voi face asta, ciorna pe care mi-am luat notițe arată așa: de la pagina 39 tot, de la pagina 42 tot VI, de la pagina 73 tot susul, de la 145 mijlocul.
- O dragoste deplină, care s-a născut în adâncul unei persoane, nu poate probabil să moară. Rămâne pentru totdeauna grefată în sufletul senzitiv. Circumstanțele - bunăoară depărtarea - îi vor putea împiedica nutrirea necesară, și atunci iubirea aceasta va pierde din volum, se va preface într-un firișor sentimental, scurtă vână de emoție ce va continua să izvorască în subsolul conștiinței. Nu va muri însă: calitatea ei sentimentală dăinuie intactă. (pag. 27)
- În dragoste, mai mult sau mai puțin, ești la fel de bont sau de sagace cum ești de obicei în judecata asupra aproapelui. Majoritatea oamenilor sunt neîndemânatici în modul lor de a percepe persoanele, care constituie obiectul cel mai complicat și cel mai subtil din univers. (pag. 33)
- Or, se cuvine să spunem deschis că îndrăgostirea e o stare de mizerie mentală în care viața conștiinței noastre se îngustează, sărăcește și paralizează. (pag. 34)
- Ei, bine, eu cred că "îndrăgostirea" este un fenomen al atenției, o stare anormală a acesteia care se produce în omul normal. (pag. 39)
- Ar trebui să acceptăm următoarea formulă: spune-mi la ce ești atent și-ți voi spune cine ești. (pag. 39)
- Să ne reprimăm atitudinile romantice și să recunoaștem în "îndrăgostire" - repet că nu vorbesc de dragostea sensu stricto - o stare inferioară a spiritului, un gen de imbecilizare tranzitorie. Fără anchilozarea minții, fără reducerea lumii noastre obișnuite, nu ne-am putea îndrăgosti. (pag. 42)
- Când subiectul, în locul unei iubiri adevărate, se pomenește aruncat într-o falsă ambalare - din amor propriu, din curiozitate, din orbire momentană -, surda incompatibilitate pe care o simte în fond cu anumite detalii ale celeilalte persoane e un semn că nu iubește. În schimb, incorectitudinea sau imperfecțiunea figurii din punctul de vedere al frumuseții pure, dacă nu sunt monstruoase, nu stau în calea iubirii. (pag. 73)
- Biologia fiecărei ființe trebuie să-i analizeze nu doar trupul și sufletul, ci să-i facă inventarul idealurilor. Uneori suferim de o cădere vitală care nu provine dintr-o maladie a corpului sau a sufletului nostru, ci dintr-o proastă igienă a idealurilor. (pag. 128)
- Așa cum suntem, așa și iubim. Din acest motiv, putem găsi în iubire simptomul cel mai decisiv a ceea ce este o persoană. Toate celelalte acte și aparențe ne pot înșela în privința adevăratei sale naturi: iubirile sale ne vor dezvălui secretul ființei sale, atât de grijuliu ascuns. Și mai presusus de toate, alegerea celui iubit. Nicăieri ca în prefața noastră erotică nu ni se mărturisește caracterul cel mai intim. (pag. 153)
Voi reveni la manualul acesta, pe îndelete, cândva, cu pixul în mână. Pân atunci să rumeg la cele două colțuri noi de lumină: toți ticăloșii pe care i-am ales au fost după chipul și asemănarea mea și vita minima, toropeala pe care o resimt adesea e cauzată de lipsa idealurilor. Deci, am treabă: de cumpărat un kil de vise și de proptit strașnic de Omu ăst bun.
Gata, în teorie, că tot nu-mi place mie de ea, mă întorc, pe la jumatea lui septembrie, pe Zambetania. În astă perioadă voi fi și făr de cărți și făr de bucătărie. În practică, om vedea de m-oi întâlni c-o altfel de poveste mai repede.
* Studii despre iubire, Jose Ortega Y Gasset - editura Humanitas 2012, 249 pagini.
__________________
Am mai citit în 2017:
- Shining - Stephen King
- Colorado Kid - Stephen King
- Misery - Stephen King
- Supunere - Michel Houellebecq
- Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
- Visul - Emile Zola
- Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
- Adio - Honore de Blazac
- Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
- Jurnal intim (1) - Marin Preda
- Jurnal intim (2) - Marin Preda
- Luni de fiere - Pascal Bruckner
- Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
- Dragă viață - Alice Munro
- O mie de nopți - E.K. Johnston
- Bel-Ami - Guy de Maupassant
- Să fii român! - Dan Puric
- Pobby și Dingan - Ben Rice
- Einstein - Francoise Balibar
- Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
- Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
- Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
- Galaad - Marilynne Robinson
- Roșu ucigaș - Jerden Brouwers
- Golem - Gustav Meyrink
- Noi - Evgheni Zamiatin
- Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc
- O vară la țară - J.L. Carr
- Șoimul rătăcitor - O poveste de dragoste - Glenway Wescott
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu