Ma straduiam sa-mi impachetez "bagajul" de plaja, adica un cearceaf si o carte! Desi, inca eram incadrata in programul de "prajire", soarele primea palme tot mai multe de la nori imbufnati, degraba varsatori.
I-am observat din prima secunda in care au calcat pe nisip, printre zeci de oameni intinsi au ba, i-am lunetit instant. Luminosi (poate de doua ori am mai intalnit in viata mea astfel de oameni, unul clar este parintele Teofil de la Sambata), magnetici, mie nu mi-au sucit capul, erau in raza mea vizuala, dar multi dintre cei care ii urmareau din priviri raspundeau cu o rasucire nefireasca a capului, ca efect al unui cot primit cu mesajul "priveste-i!".
Un domn in chiloti insotea o doamna in chiloti(sigur chilotii erau slipi, da' parca termenul e prea soft pentru o imagine atat de puternica!). Radiau si lumina si tandrete si gingasie, nu stiu a spune in vorbe dincolo de UN DOMN si O DOAMNA!
Domnul cu parul alb, exact ca spuma marii in secundele alea, cu un zambet a fericire si liniste, iara zic cum eu nu am mai vazut la pamanteni, o imbratisa protector pe domnita fragila. Nu de la scoici sau alte intepatoare ii venea doamnei greul in a merge, ci de la o boala, n-o stiu eu!
Cu cata netarmuita iubire domnul o mangaia, in fapt ajutand-o sa nu se prabuseasca si cu cata lumina ii raspundea doamna in spatele unei grimase a durerii, iara nu pot spune!
Imaginea unui barbat cu parul alb si trupul imputinat de trecerea zecilor de ani printre valuri nazuroase tinand in brate o femeie inconvoiata de dureri, ambii amprentati cu un zambet a vesnicie, este una dintre secundele cele mai dragi oferite mie de mare!
- Poza o am de aici (am gasit cateva imagini frumoase cu batrani imbratisati, dar nu erau batranii ''mei", nici nu puteam respira in secundele alea, dara sa-i pozez!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu